Mi-am regăsit echilibrul. Pe scenă, Cântând o arie din zâmbetul tau, Aveam o replică poate prea mică... Dar dragostea ta o amplifica. Ne-am îmbrățișat înainte să cadă cortina, Ne-am dat măștile jos, iar dintr-un reflector cădea lumina, Ne inunda corpurile care ardeau ca niște lemne, Iar un regizor ne spunea prin semne, Că nu e timp de prefăcut, ci să traim, spectacolul a început!