Nu pot să nu mă întreb de fiecare dată când e vorba de religie, cine are drepate. Au ortodocşii, catolicii, islamiştii? E greu să răspunzi, te-ai născut într-o anumită religie, da, te-ai născut, că nu ai decis tu că aşa vrei să fie, nici nu puteai, erai prea mic, şi ai început să crezi ceeea ce ţi se spune, să lupţi pentru ce ai învăţat tu că este moral şi corect. Asta s-a întâmplat pentru unii, până într-un punct, până într-o zi, când, ceva te-a lovit, întrebarea, oare e adevărat tot ce cred eu în momentul ăsta?
Şi pentru că ai avut ocazia să trăieşti o mulţime de experienţe, acum poţi să vezi şi tu ce e de fapt mai bine pentru tine, nu ce cred prietenii tăi, familia ta, ce crezi tu, ce te face pe tine să te simţi bine. Nu cred că trebuie să intrăm într-o anumită categorie, atei, agnostici, nu înţeleg de ce trebuie să ne definim credinţa sau necredinţa noastră în felul ăsta.
Sunt eu, cu gândurile mele şi toate cele pe care le-am trăit, ce crezi tu despre ce cred eu, e cumva tot al tău, nu are de ce să fie al meu, aşa că, nu ai de ce să-ţi faci griji. Plus, că nu înţeleg de ce trebuie să mă convingă pe mine cineva că e altfel. Eu nu încerc să conving pe nimeni că e ca mine, e cum crede fiecare, cine poate să-mi spună că eu greşesc? Preotul? E şi el tot un om, care a învăţat de la alţi oameni ce cred ei, mai mult sau mai puţin. Terapeutul? E şi el tot un om, care şi-a format o părere pe baza celor studiate şi trăite. Cine, oare de cine ar trebui să ascultăm, pe cine să întrebi să te convingi că după, vei ajunge în locul potrivit?
Pentru mine există o singură persoană care mi-ar răspunde la aceste întrebări, eu!
Tu, omule, cu defectele tale, cu nemulţumirile, cu fericirea ta, cu reuşitele şi necazurile tale, doar tu eşti cel care poate răsturna sau menține clepsidra credinţei tale.
Nu contează că în lume se presupune a fi un război între religii, nu ştie nimeni de fapt ce se întâmplă, câte secrete şi câte întrebări nu avem şi despre evenimentele astea... analizează tu, crede tu ce consideri, dar fără a încerca să convingi pe altcineva.
Nimeni nu s-a născut aşa, că să rămână aşa. Suntem diferiţi şi e normal să ne schimbăm convingerile, e normal să vreau azi ceva şi mâine altceva. Nu mă judeca pentru treaba asta, încetează să mai judeci şi începe să trăieşti, căci, o singură certitudine avem, totul se termină într-un punct. De ce să pierdem timp, nu mai bine trăim aşa cum ne place?
Comments