Mă chinuie curiozitatea, vreau să ştiu cine a inventat monogamia, cine a zis că e normal să rămâi cu acelaşi om de când ai prima relaţie, sau când ai o relaţie. Nu cred că suntem nicidecum construiţi să fim aşa, pentru că oricât de mult ţi-ai dori să fii cu aceeaşi persoană, fix gândul ăsta, “că aşa trebuie, aşa e corect”, te face să iţi doreşti să fie altfel. Nu e uşor să suporţi un animăluţ, care are o altă structură a dezvoltării fiinţei lui, dar un om, care e ca tine, cu nebuniile, frustrările, pasiunile, visele şi multe altele, prinse ca într-un sălbatic carusel. Nu cred că e cel mai simplu lucru, dar parcă ne place să ne străduim să fim acolo implicaţi, să nu cumva să nu putem, că “e păcat”, e împotriva cui???
Depinde foarte mult şi de ce ai trăit tu până atunci, cum ţi-a fost copilăria, cum ţi-au fost părinţii, ce experienţe ai acumulat, de ce mai ai nevoie şi unde ai nevoie să fii. Sunt multe lucruri care te influenţează, cred cu tărie că nu suntem la fel, că fiecare vede lucrurile prin filtrul lui, pe care fiecare îl poate numi sau nu. De ce să nu faci ceea ce te face pe tine să te simţi, “tu”, fără a te încadra în sistemele astea inventate de oameni care vor să controleze, chestia asta are un final, nu ştii cum va fi, dar poţi alege să te descoperi până atunci, să te bucuri de tine, fără constrângerea lor, a celor care vor să ne pună pe rase, pe categorii, căsătorit, necăsătorit sau veşnic singur, e doar al tău, e savoarea vieţii, așa cum ai ales tu să o dai, în felul tău.
Nu ştiu ce e bine, ce e rău, ce e frumos şi ce e urât pentru tine, dar ştiu că pentru mine toate au sens, atunci când sunt fericită, zâmbetul e trofeul împlinirii mele.