Pentru mine SUA a fost tot timpul ceva la care nici nu visam, mi se părea foarte departe gândul de a pleca în locul acela pe care îl vedeam doar în filme. Iubitul meu a venit cu această propunere, el fusese cu câţiva ani în urmă în Chicago şi a fost fascinat. Iniţial îmi puneam multe piedici, că e complicat să obţin viză, auzisem şi multe poveşti că e periculos, că e greu să ajungi acolo, apoi îmi spuneam că de banii ăştia merg în trei vacanţe în Europa şi tot aşa.
Într-o zi m-am hotărât şi am zis, gata, îmi fac paşaport (cel vechi expirase) şi mă interesez tot ce trebuie să fac pentru a obţine viza.
Bun!
Pentru paşaport e foarte simplu, mergi într-o zi la Direcţia Generală de Paşapoarte, nu am aşteptat foarte mult, am mers pe la ora 15:00 când nu e foarte aglomerat (acum au mutat sediul în mall şi am înţeles că nu trebuie să mai aştepţi aşa mult ca înainte), am făcut poza, am depus actele şi gata, în două săptămâni am mers şi l-am luat. Mai multe detalii despre ce acte ai nevoie pentru paşaport găsiţi aici: http://www.pasapoarte.mai.gov.ro/indexActe.html
Pentru viză:
Am mers la un centru foto la Unirii şi am făcut pozele (ştiu cei de acolo exact cum trebuie să arate) şi am primit şi pe mail poza, pentru că ai nevoie de ea în format digital pentru faimosul formular DS-160.
Seară am început să completez formularul, aveam poza descărcată în laptop, paşaportul lângă mine, adresa unde voi sta acolo în SUA, ai nevoie de datele de naştere ale părinţilor şi cam atât să ai aproape, cu restul întrebărilor e simplu.
Am citit înainte multe articole cum să completezi formularul, mi se făcuse frică, parcă mă pregăteam pentru un test la matematică, iar eu la matematică nu prea mă descurc. :))
Se spune că trebuie să te grăbeşti că îţi expiră sesiunea de completat. Da, dar nu! În sensul că expiră după 20 de minute, dar te atenţionează şi selectezi că mai ai de completat, e foarte simplu, m-am panicat degeaba. Acolo sunt întrebări despre tine, cu cine călătoreşti, unde vei sta, cu ce te ocupi cât câştigi, trebuie să fii sincer (aşa cum spun toţi) şi nu ai de ce să-ţi faci griji. Formularul este în engleză şi mi se pare foarte important să-l completezi tu pentru că la interviu trebuie să ştii ce ai scris, normal.
Plăteşti taxa în valoare de 160 $ la Banca Transilvania sau online. Eu am plătit-o online, mi s-a părut mult mai simplu, la bancă aştepţi mult şi trebuie să ai şi un cod de bare în baza căruia plăteşti.
Programarea pentru interviu se poate face telefonic sau online. Am ales tot varianta online, mi-am făcut cont pe http://www.ustraveldocs.com şi aici am plătit şi taxa, am făcut şi programarea şi am aflat multe informaţii.
Interviul!!!
Cu o seară înainte aveam emoţii ca înainte de BAC, cred că citisem prea multe lucruri despre interviu şi Ambasadă, dar când am ajuns acolo am observat că oamenii sunt foarte normali şi totul decurge firesc.
La intrare te controlează, cam cum e în aeroport, doar că îţi opresc telefonul sau alte dispozitive, eu am avut şi un stick pe care l-au oprit, le-am luat înapoi când am ieşit de la interviu.
În sala în care aştepţi să te cheme la ghişeu pentru interviu, primeşti un bon de ordine. Cu acelaşi bon te cheamă de 3 ori. Eu nu am ştiut treaba asta şi de fiecare dată când venea rândul meu eram şi mai emoţionată pentru că eu credeam că este “acel” interviu. Prima dată eşti chemat pentru identificare, nr. paşaport, nr. telefon, adresa de mail, scopul călătoriei. A doua oară amprente şi poate te mai întreabă ceva, depinde de fiecare şi a treia oară e cu noroc, este “acel” interviu. La primele două ghişee am vorbit în română la ultimul în engleză. Totul a fost normal, în funcţie de scopul călătoriei îţi pune şi întrebările, sunt diferite, nu există reţetă, dar cred că dacă ai motive să te întorci în ţară şi dacă nu eşti infractor :)), nu ai de ce să te îngrijorezi.
Eu am avut la mine şi tot felul de acte să demonstrez veniturile, acte casă, paşaport vechi, dar nu mi le-a cerut nimeni, interviul a durat 5 minute cred, maxim şi mi-a zis că am luat viza, mi-au oprit paşaportul şi am plecat fericită.
Paşaportul l-am primit a doua zi prin curier cu minunata viză, am fost foarte bucuroasă, parcă luasem un premiu.
Tot procesul a fost mai simplu decât mă aşteptam şi vă încurajez să faceţi asta dacă vă doriţi să mergeţi în SUA.
Despre călătoria în New York (pentru ca acolo am ales sa mergem) o să vă povestesc mâine.
Mult succes!
