Am început să ne jucăm cu bugetul de stat ca la Casino când joci pentru prima dată. Arunci cu sumele cum vrei tu şi pe unde vrei, pentru că nu te pricepi deloc şi crezi că ai o şansă de câştig. E un buget nerealist, cel mai probabil, dar cu siguranţă afirmaţia că 180 km de autostradă va fi terminată anul ăsta este o fantezie.
Trebuie să spun că mă amuză dureros faptul că unii parlamentari se abţin de la vot, păi tu de ce mai eşti acolo dacă nu ai nici măcar o părere?
Până la urmă şi noi românii am început să avem pretenţii de trai bun, ceea ce e deranjant pentru clasa politică conducătoare. Vrem indemnizaţii mai mari pentru copii, păi ce ei nu au auzit de muncă? Să muncească, nu să ceară de la bugetul public, păi ei de unde să mai fure, terminaţi cu atâtea fiţe.
Ne dorim autostrăzi şi drumuri bune ca să putem circula în siguranţă. Păi e vina lor că noi suntem nişte gândaci care nu merg însoţiţi de coloana oficială care opreşte tot traficul să treacă ei, huh? Eu vă spun, noi suntem de vină că nu suntem ascultători şi tot cerem lucruri din astea aberante. Vrem să avem spitale şi să fim trataţi la nivelul UE, păi la vraci nu ne mai place?
Ce mai vrem, ce ne mai dorim? Eu cred că ei vor să ne educe în spiritul budist (aşa cum au înţeles ei asta) şi noi să fim lipsiţi de dorinţe pentru a putea ajunge la fericire. Până la urmă dacă ei au de toate, de ce mai vrem şi noi, că doar nu suntem egali.
Apără-ne, Doamne!