Am ajuns în Italia după un zbor de două ore cu Ryanair, într-un avion care parea că e făcut "la mişto". Am avut locul din mijloc şi simţeam că sunt blocată între două uşi care mă strâng puţin câte puţin. Nu ai în faţa scaunului nici măcar un buzunar unde să îţi pui apă. Probabil sunt fani Mari, nu apă, orice, dar nu apă! Ştiu, poţi să plăteşti să îţi alegi locul, dar am fost zgâricită, asta e.
Să spunem că până la urmă găseşti un loc să-ţi depozitezi toate lucrurile, de obicei sub scaunul din faţa ta, acolo unde trebuie să îţi pui şi bagajul, pentru că şi-au schimbat politica bagajelor de mână. Ai gratuit un rucsac şi dacă vrei şi un troler mic tot pentru cabină, plăteşti 8 euro şi ai şi prioritate. Pentru mine a fost suficient un rucsac şi am avut şi loc să-l pun sus în cabină.
În avion am sperat că poate găsesc un loc liber lângă mine, să pot să deschid laptopul şi să stau mai relaxată. Lângă mine avea loc o fată, să-i spunem domnişoara D, iar paralel cu noi erau două scaune libere pe care le pândeam. Am avut o scurtă conversaţie cu ea.
Eu am început prima: - Dacă rămân locuri libere aici lângă, ne mutăm să avem mai mult spaţiu? Domnişoara D a răspuns foarte vioaie: - Da, am încă 5 prieteni şi toţi avem locuri împrăştiate prin avion. - Da, şi eu am 4 prieteni. - Super, putem să aranjăm cumva să stăm cu ei. - Nu, n-ai înţeles, eu nu vreau să stau lângă ei, vreau doar mai mult spaţiu pentru mine. - Ah!
Nu am reuşit să facem nici o mişcare, nu aveai unde, era plin şi părea tot mai mic. Norocul nostru că am ajuns cu bine după o aterizare de parcă s-a aruncat pe pista avionul. Până la urmă a fost ok, dacă mă gândesc la preţul pe care l-am plătit pentru acest zbor. Să fie pace şi zboruri reuşite!