De mulţi ani ar trebui să port ochelari de vedere, doar că mereu am găsit scuze să nu fac acest lucru şi ei au rămas în toc acasă. De multe ori m-am gândit că este mai bine să las ochii să lucreze puţin, să nu se simtă prea relaxaţi cu ochelarii şi apoi să fie tot mai greu şi să crească dioptriile.
Am aflat că nu sunt singura persoană care trebuie să poarte ochelari, dar îi ţine acasă. Tot timpul găsim scuze pentru a nu-i purta. Rama ochelarilor a fost mereu un motiv, niciodată nu-mi plăcea şi o schimbam în speranţa că de data asta o să fie o ramă drăguţă şi o să port ochelarii permanent.
Acum îi folosesc acasă, la calculator şi televizor, dar ieri am observat cât de prost văd fără ei când sunt plecată şi nu îi am cu mine. Abia acum o înţeleg pe bunica când zicea că nu vede la televizor fără ochelari. Mi se părea incredibil, cum să nu vezi, poate nu foarte clar... dar aşa deloc..
Probabil vârsta, tehnologia şi alţi factori îşi lasă amprenta asupra ochilor.
Am crescut cu senzaţia că oamenii vor face mereu glume pe seama ta dacă porţi ochelari. Cred că ştim cu toţii cum râdeau copiii la şcoală când cineva avea ochelari. Erai ochelarist, tocilar sau aragaz cu patru ochi. Când eşti copil nu cred că îţi dai seama cât de mult o să te afecteze astfel de "glume" cu trecerea anilor.
Nu înţeleg de ce suntem lăsaţi să fim măcinaţi de invidie, de răutăţi gratuite şi să le strigi în gura mare. Dacă nu îţi place de cineva, mergi mai departe, nu te opri să arunci cuvinte născute din problemele tale, mai ales că nu cred că vreodată un copil care poartă ochelari îţi va schimba ţie viaţa.
Să spunem ce credem despre problemele importante din viaţa noastră, că de scuipat seminţe la orice colţ, e bun oricine. Pune-ţi ochelarii şi vezi lucrurile mai clar, mai frumos, cu pace!