Se spune mereu acest lucru, în orice tip de relaţie şi este normal ca iubirea să nu fie de ajuns, să ai nevoie de mai multe "date" pentru a avea o viaţă fericită.
Când am cumpărat cartea lui Aaron Beck, "Iubirea nu este de ajuns", îmi imaginam că urmează să citesc ceva siropos sau o poveste. Nu a fost aşa, este o carte care se bazează pe studiul problemelor de cuplu cu ajutorul terapiei cognitive.
Nu e cea mai uşoară carte de citit, dar e o carte din care ai foarte multe de învăţat, nu doar pentru relaţia de cuplu, ci relaţiile în general, în special bărbat-femeie.
Mă simt foarte norocoasă că am un iubit care mă înţelege, cu care pot comunica şi de la care învăţ lucruri în fiecare zi. Sunt norocoasă şi că am întâlnit omul care de mai bine de trei ani îmi ghidează paşii, terapeutul meu.
Eu vorbesc şi în glumele mele la Stand Up Comedy despre diferenţele dintre bărbaţi şi femei şi încerc să înţeleg aceste diferenţe, să le accept şi să pot să mă adaptez lor. Reacţionăm diferit în multe situaţii pentru că suntem influenţaţi de procesul nostru de a vedea lucrurile.
Încă de mici ne formăm diferit. De exemplu, fetele tind să formeze mai repede prietenii, să fie comunicative şi să ofere sprijin. Nouă ne place să discutăm cu prietenele despre ce ni se întâmplă şi suntem deschise în a povesti multe probleme. Anumite întâmplări ne fac să acordăm mai multă atenţie interpretărilor, intenţiilor şi nuanţelor.
Băieţii se joacă în grupuri mai mari şi uneori pun accent pe statut, iar în grup se formează anumite "scări" şi tind să fie mai certăreţi. Băieţii sunt de multe ori impunători şi se adresează celorlalţi ca şi cum ar da un ordin.
E normal ca la nivel conversaţional să existe diferenţe între femei şi bărbaţi, o fată va căuta mereu intimitate şi egalitate, iar un băiat competitivitate şi dominare. De multe ori interpretăm mesajul partenerului greşit şi aşa se nasc conflicte.
De exemplu, un coleg mi-a cerut părerea despre un anumit subiect. După ce eu i-am spus ce cred, el l-a întrebat şi pe alt coleg ce părere are, iar eu am interpretat acest gest ca fiind unul de neîncredere în mine, doar pentru că sunt femeie.
De fapt, el avea nevoie de mai multe confirmări în ceea ce priveşte nelămurirea lui şi le-a cerut fără să ţină cont de sexul partenerului de conversaţie. Interpretarea mea a fost una greşită, bazată pe aşteptările mele.
Cred că cel mai bine ar fi să analizăm măcar câteva minute un gest sau un cuvânt înainte de a ne face propria interpretare. Iubirea e frumoasă şi e minunat când e reciprocă, dar trebuie să fim atenţi la nevoile celuilalt şi la modul în care percepe el lucrurile, fără să ne grăbim să dăm verdictul.
Iubirea nu e de ajuns, dar e necesară.